”Nu știu ce mi-a dat putere, dar încă mai pot”

”Poate vreodata voi merge și eu cu trotineta. Acum nu pot, că sunt bolnav. Și poate o să pot să mă joc și cu mingea.”, spune David din scaunul cu rotile, oprit la marginea parcului. Și-ar dori să facă tot ce fac copiii de șapte ani, dar n-are cum fiindcă s-a născut prematur cu tetrapareză totală în urma unui control cu valve făcut mamei lui, care avea placenta praevia. A avut scor Apgar 1 și a stat mai mult de 30 de minute fără oxigen, dar și-a revenit din comă mai repede decât mama lui.

Pentru Bety a fost devastatoare experiența nașterii, a treia pentru ea. Aflată și ea în comă din cauza metoragiei, medicii au avansat drept unică șansă de salvare – și aceea era de 1 la 1 milion – histerectomia totală. Dar n-avea să fie doar atât. Cele 20 de zile cât a stat în comă au lăsat cicatrici imposibil de vindecat. Are 15 diagnostice acum și ia câte 34 de medicamente în fiecare zi. Nu mai poate avea grijă de ea însăși, cu atât mai puțin de cei trei copii ai săi: David, cel mai mic, Ralu, care a intrat anul trecut la liceu, și Mădă, care e deja la facultate.

Așa că Toma a preluat totul în casă.

”Eu sunt Tomiță, a fost ziua mea de curând și v-am adus bomboane”. Așa l-am cunoscut pe Toma Antonescu, tatăl lui David. A venit la sediul Magic ca să-i întâlnească pe oamenii din spatele mânuței colorate ce se vrea mereu acolo unde e nevoie de sprijin. Ne-au izbit deschiderea, jovialitatea, forța pe care le-a etalat din prima secundă.”Îmi place să bucătăresc, spăl, calc. Asta e viața noastră, ne întoarcem de la un tratament, stăm două-trei zile acasă, spălăm rufele și plecăm iar.”

Toma și-a luat concediu când s-a născut David. Își aduce aminte de prima întâlnire cu profesorul Stanciu, de la Budimex, la care și-a dus copilul abia născut pentru o primă evaluare:

– Cum stai cu timpul?
– Păi, mi-am luat concediu… am timp.
– Nu, nu, nu. Cum stai cu timpul de-aici înainte?
– Nu înțeleg, fii mai explicit!
– Să nu crezi că se rezolvă. Copilul ăsta de la 3 luni intră în recuperare a-la-la-la-la-long. Știi cântecul, nu?!

Atunci a realizat Toma că viața lui avea să se schimbe definitiv. Și și-a asumat-o. David are acum 7 ani împliniți și a fost internat de nenumărate ori, spre exemplu, în anul 2015 a avut 17 internari. Când nu e în spital, merge de la o terapie la alta: Vojta, Bobath, logopedie, terapie ocupațională, recuperare hiperbarică, Montessori… Ca dezvoltare corporală, e la fel ca orice băiat de vârsta lui, aceeași înălțime, aceeași greutate, dar încă poartă scutec și nu își poate controla mâna dreaptă. Cu stânga se descurcă atunci când face puzzle, de pildă. Are 40 de puzzle-uri pe care le iubește. Deși piesele de lemn sunt demontate și puse în pungi cu zip, știe exact ce figurină va obține din fiecare pungă. ”El nu poate așeza piesele așa cum am face noi. Ține, așa, degetul arătător îndoit și cu el trage mai aproape piesa pe care vrea să o pună, apoi o suprapune pe cea deja așezată și apoi, încet-încet, o mișcă înapoi până intră în locaș.”

David nu se poate hrăni singur, are nevoie de trei tipuri de paie, în funcție de ceea ce bea – cele mai groase pentru iaurt sau supă, un pic mai subțiri pentru sucuri mai consistente și cele obișnuite pentru apă. Mâncarea solidă o poate mesteca, dar numai dacă e tăiată în bucăți suficeint de mici. ”Trebuie să stai cu ochii pe el să te asiguri că mestecă și apoi înghite, altfel se îneacă. Mie nu mi s-a întâmplat niciodată, dar s-a înecat o dată când îl hrănea Bety. Numai un pic a întors ea capul și David i-a dat drumul pe gât.”

Înțelege perfect tot ce i se spune și vorbește, dar dificil. Nu îl înțelegi mereu. ”Și el verifică asta, știi, te prinde imediat. Nu merge să zici: Da, da, așa e. Vine lângă tine și îți întoarce capul ca să te poată privi în ochi și îți spune: Zi ce-a zis David! Și dacă nu știi, îți explică până înțelegi. Dacă nu înțelegi cuvintele pe care le spune, o ia pe litere folosind denumiri de obiecte pe care le vede în jur.”

 

De anul trecut, David a intrat în clasa 0. Învățătoarea vine la el acasă de două ori pe săptămână și, uneori, merge și el la școală, însoțit de tata Tomiță. Îi place tare mult, e super fericit când sunt zilele de școală. ”Sigur vii și vineri? Așa o întreabă pe învățătoare când pleacă. Te aștept! Joi mă pune să o sun pe doamna, ca să fie sigur că vine.”

Din noiembrie, David are un device care îl ajută să scrie cu ajutorul unui cititor de retină. A fost o întreagă poveste și aici. Firma suedeză care produce aparatul îl vinde cu 170 de euro, dar calculatorul pe care îl instalezi trebuie să aibă anumite performanțe. ”Am intrat pe internet, dar era 12.600 de lei laptopul. Am zis că n-am cum să mă car cu desktop-ul după mine la școală. Clar trebuia laptop. Le-am scris suedezilor: domnilor, toate veniturile familiei mele, da’ toate-toate, sunt 600 de euro. Nu putem să mai umblăm la componente, la ce pot să renunț, dar să fie totuși funcțional? Mi-au răspuns că în loc de procesor i9 pot să iau i7. Atât. Noroc că venea Black Friday. Am căutat laptopul cu i7, era 8400 de lei. Am stat cu degetul deasupra butonului și, când s-a dat drumul, cât crezi că l-au făcut? 2600 de lei! Pac! L-am băgat în coș, l-am luat, am sunat-o pe nevastă-mea: du-te repede la bancă, vezi că mai sunt 3000 de lei în cont, scoate-i pe toți și du-te la showroom!”

Asta înseamnă că David va putea să dea inclusiv teste la școală, fiindcă poate fi atașată o mică imprimantă la laptop; el va scrie cu privirea răspunsurile și apoi le va printa. Acum, însă, urmează o pauză de școală fiindcă pleacă la Constanța, pentru 15 ședințe de terapie. Primăria decontează tratamentul, dar cu cazarea și mâncarea ar fi trebuit să se descurce tot Toma… Din fericire, a văzut un reportaj la televizor și s-a înscris ca beneficiar în proiectul nostru MagicHELP. A căutat printre partenerii noștri magici și a dat de Hotel Lira Pacific din Constanța, care nu numai că le-a acordat cazare și masă gratuit, dar s-a oferit să îi ajute și cu transportul, care e o mare problemă pentru David, fiindcă el nu se poate deplasa.

Toma a fost nevoit să renunțe complet la serviciu, n-a avut de ales fiindcă băiatul are nevoie de supraveghere continuă și mama lui nu mai poate face asta. Ba mai mult, are și ea nevoie de sprijin fiindcă a început să aibă pierderi de memorie, s-a rătăcit pe străzi și n-a mai știut să ajungă acasă, altă dată a uitat aragazul deschis. E de mare ajutor Ralu, fata mijlocie, care are grijă de Bety și de casă cât e Toma plecat cu David. ”Eu am doi acasă de care trebuie să am grijă, dar eu sunt bun de muncă. Ce soluții există pentru mine, pentru cei ca mine?”, se întreabă lucid Toma. Ca să găsească răspunsuri la multele întrebări ce se nasc odată ce apare în familie un copil grav bolnav, Toma este extrem de activ într-o mulțime de asociații, grupuri și consilii, de stat sau nu, care încearcă să îmbunătățească viața copiilor cu dizabilități din România.

N-are răspunsuri clare și probabil că va mai dura ceva până le va obține. Dar știe cum trebuie început și lansează o chemare către toți cei aflați în situația lui: ”În primul rând, trebuie să nu se mai gândească fiecare la copilul lui, la asociația lui. Suntem toți laolaltă și e nevoie să facem schimbări în bine pentru toți, nu să tragă fiecare spuza pe turta lui.”

L-am întrebat pe Toma Antonescu cum de are puterea s-o ia în fiecare zi de la capăt. ”Nu știu ce mi-a dat putere, dar încă mai pot!”, ne-a răspuns zâmbind, sigur pe el, plin de speranță că va reuși el să schimbe suficient în lumea asta, în așa fel încât David al lui să aibă motiv să lupte pentru fiecare zi din viața lui.

Noutăți

Am lansat MagicSHOP – Magazinul de Bine!

Detalii

Asociația MagiCAMP este înregistrată în Registrul Asociațiilor și Fundațiilor cu nr. 8/25.06.2014 şi are codul fiscal 33481989.

Suntem furnizor autorizat de servicii sociale, certificat de acreditare seria AF nr 004110.

MagiCAMP este înscrisă în Registrul de Evidență a prelucrării de date cu caracter personal la poziția 38516 din data de 27.11.2017

Magicamp.ro functioneaza cu sprijinul Zitec